joi, 29 septembrie 2011

Copiii sunt imprevizibili

Dupa un dus rece primit cu o zi inainte, ieri 28 septembrie am mai primit o duzina de zambete si multe clipe pline de incarcatura magica.
Copiii au venit cu mult interes si o multime de intrebari la demonstratia de origami pe care am fost invitata sa o tin la After school Conil din str. Dr. Herescu.
O ora minunata, plina de magie in care fete si baieti la un loc, cu mic cu mare, au descifrat cum se face prima floare de hartie din viata lor.
Intrebati ce stiu ei despre origami, au raspuns unanim: Barca si coif.
Au primit informatii diverse despre ce este si ce poate deveni o bucata de hartie.
Minunat! au spus copiii...


Minunat! am spus si eu cand am vazut cat de dornici sa afle tainele unui altfel de origami, tainele unor POVESTI SI MAGIE INTR-O BUCATA DE HARTIE!

miercuri, 28 septembrie 2011

Una calda , una rece

DE CE?

De ce , ce? veti intreba...
Raspunsul nici eu nu il cunosc. Stiu doar ca am plecat de acasa cu inima plina de dragoste pentru ceea ce fac si m-am trezit ca ma intorc acasa cu un gust amar in gura. Inima plangea. Am stat mult pe ganduri pana sa ma asez sa scriu, pina si degetele plang...
Ma gandesc in primul rand ca mama cum as fi putut sa impiedic haosul de ieri si nu am gasit decat un raspuns: nu as fi putut pentru ca nu eram mama lor.
Ma gandesc ca profesor cum as fi putut, nici aici nu am alt raspuns decat ca :
nu as fi putut pentru ca nu eram profesorul lor.


Mici dar atat de mari la un loc!
Copii dornici de a se evidentia fiecare in felul lui dar toti odata, nu faceau altceva decat sa tipe, sa se certe si sa faca o larma ingrozitoare, in timp ce eu, incercam din rasputeri sa le captez atentia.
Minune! pret de 5 minute am reusit dar vai, era prea mult pentru cei 20 de copii sa reziste mai mult.
Nici macar instructorul sau supraveghetorul lor, O Miss bine intentionata nu a reusit sa faca liniste, sa ii faca sa stea locului macar din respect pentru musafirul lor , eu, cea care venisem sa le arat o parte din magia bucatii de hartie si sa ii fac sa iubeasca arta ORIGAMI.
Dupa 45 de minute in care am incercat cu sarguinta sa vorbesc peste ei, sa ii fac sa impatureasca un mic patrat de hartie, m-am trezit cu ei ciorchine peste mine cu hartiile in maini sa le fac eu figurina pe care incercam sa ii invat sa o faca singuri.
Ce mi-a ramas de facut?
Voi ce ati fi facut?
Eu stiu ce am facut.
Am tacut, m-am uitat in ochilor, am strans toate figurinele de hartie in cutiutele lor, am pus totul in geanta si...
... Am plecat.
Da, pentru prima oara de cand fac ateliere si cursuri, am plecat fara sa fiu in stare sa prind in magia mea macar un copil.
Si stiti ce ma doare cel mai tare? Cei care m-au invitat sa fac o demonstratie aplicata despre ce este si ce poate fi ORIGAMI nu au putut nici macar ei sa fie atenti la ceea ce eu incercam sa descopar impreuna cu acestia: MAGIA HARTIEI.

Doare, dar nu-i nimic, un dus rece nu strica niciodata. Am revenit cu picioarele pe pamant, mi-adun lacrimile intr-un paharel, amestec putina culoare in el si voi picta urmatoarele petale de flori pe care le voi numi Lacramioare rosii.



marți, 27 septembrie 2011

La Multi Ani, Roxana Sorina

Roxana la 21 de ani


... E 6 dimineata, soarele rasare, Marian (tatal Roxanei) fuge repede la complex sa tina rand la cartofi si gogosari. Eu ma intorc pe partea cealalta. Mai am 1 ora de somn, dupa care ma duc ca deschide la aprozar. Ne ridicam ratia de cartofi, gogosari si gogonele. Nu-mi cedeaza nimeni locul in fata, de ce ar face-o?! Doar sunt tanara si pot sta la rand nu?!
Pe la 10 scapam de la aprozar si mai in gluma mai in serios ii spun lui Marian: "cred ca azi nasc!"
Lasam sacosele pline de "bunatati" acasa si mergem la mamosul de cartier care printre dinti ma intreaba ce caut acolo?
Pai cred ca nasc.
- Suie-te pe masa sa vad!
Ma sui si cu zambetul pe buze, ii spun ca sunt convinsa ca o sa nasc azi si el imi spune cu un ranjet cu dinti stricati:
- Ha ha ha, pai fetito (aveam doar 20 ani), numai cu salvarea mai pleci de aici!
Am coborat de pe scaunul de tortura, mirosea urat a alcool amestecat cu tutun, ies din cabinet si plec acasa linistita. era ora 12, pranzul ne astepta dar,...
Marian se panicheaza, eu il linistesc si ii spun sa o sune pe Marcela, sa vina sa ma ajute sa imi fac bagajelul si sa mergem la spital.
Am plecat pe la 13:30 cu microbuzul din Rahova pina la Spitalul Coltea. Eram o viteaza sau o inconstienta, nici acum nu-mi dau seama. Cert este ca la biroul de internari al maternitatii am intrat zambind spunand ca am venit sa nasc.
- Aici se vine urland nu razand, imi arunca o remarca doctorita de garda.
- Eu rad pentru ca sunt fericita ca nasc. O sa fac o fata.
- Hah, de unde stii tu ca nasti, stai sa vedem.
Controlul de rutina si ,... Ce sa vezi, suna la sala de nasteri sa vina sa ma ia. Era ora 14:30.

De atunci si pina pe la vreo 9 seara, am asistat la 5 nasteri. toate fete toate Raluca se numeau, (eu imi doream sa o cheme Raluca). Am renuntat la numele asta, prea multe...
La 9 mi se face somn, ma duc sa ma intind, atipesc. Ma trezesc in urletele fetei care nastea la 2 metri de patul meu... Ma uit e groaznic, ma intorc pe partea cealalta, atipesc iar.
pe la 11 asistenta NORA, nu am sa ii uit numele niciodata, vine la mine si imi controleaza starea.
- auoleu fataaaa, fuga pe masa ca iese.
Fug repede cei 2 metri, ma asez si, abia apuca sa puna o manusa si ROXANA dornica de afirmare ieseeeeeee!!!!!!!!!!!

E ora 23 si 12 minute, 27 septembrie 1988. 

LA MULTI ANI! Fetita mea. Sa imi traiesti sa fii sanatoasa si norocoasa.
Au trecut reprede cei 23 de ani, ani pe parcursul carora Roxana m-a uimit de fiecare data.
A fost si este un copil minunat, destept, inteligent, iertator si rabdator.
Acum cand pune in buchetul vietii cel de al 23-lea trandafir, facand bilantul, a realizat:
O facultate,
o licenta,
o masina proprietate personala,
o casa in curs de achizitie,
un servici bun,
calatorii in Europa de palcere sau cu serviciul,
prieteni unul si unul,
un fratior dulce si gingas si o mamica pe care o iubeste nespus.

Te Iubesc frumoasa mea. Iti doresc sa ai o viata plina de prieteni si toate dorintele sa ti se implineasca!


vineri, 23 septembrie 2011

Copiii - un rasfat saptamanal

Ce minunat este sa poti fi aproape de sufletele copiilor. Sa le trezesti interesul pentru frumos, pentru mister, pentru jocul mainilor dibace.
Ma asteptam la ceea ce am primit: un buchet de zambete, o multime de intrebari si la final un Extraodinar MULTUMESC miss Florina. A fost prima mea ora de florigami cu copiii de la afterschool ADA si a fost minunat. Cei mici de la clasa I si pana la cei de clasa a IVa au fost rand pe rand fascinati si o remarca a lor a fost chiar suprinzatoare: "E chiar magica hartia asta!" A fost putin, doar 60 minute, vroiau tot universul magic de hartie in cateva minute, vroiau sa cuprinda si sa parcurga ca vantul si ca gandul tot caietul de curs.
S-au impotmolit la primele semne din limbajul origami, dar nu s-au dat batuti. Vor sa invete, ceea ce este minunat, vor sa fie artisti ceea ce este de apreciat.
Ne vedem vinerea viitoare copii!

joi, 15 septembrie 2011

te uita cum trece septembrie....

Ma uit dimineata pe fereastra pe la ora 6 si ma intreb: e vara sau e toamna? Cu ce ma imbrac sa plec de-acasa?
Este incredibil sa vezi ca in miez de septembrie e canicula!
Si eu ce am de facut?

Am de alergat cu sufletul la gura intre un minister si o comisie de evaluare a gradului de hadicap, care sa ma faca sa ma simt "ATAT DE SANATOASA" incat ce TUPEU PE CAPUL MEU SA CER SA MI SE ACORDE DREPTURI DE OM BOLNAV!!!!!!!!!!

O lege din nush ce an ca nu ma pricep, ordinul 726 imi dadea dreptul sa ma consider bolnava grav, acum NU! de ce? pentru ca deshteptu' de Nicolaescu, ministru la un anumit timp a semnat o LEGE TAMPITA care anuleaza 726 cu ordinul  762/1997/2002 etc... care ma incadreaza pe mine la CEI CARE  NU AU NEVOIE DE DREPTURI au nevoie doar de BANI PENTRU INMORMANTARE! si aia din partea familiei ca nu statul ti-ii da!

Comisiile acorda certificate pe baza acestei LEGI dupa ureche as spune eu. Comisia de la sectorul 6 nici macar nu m-a vazut la fata! A frunzarit doar, actele pe care medicii mi le-au eliberat in cursul anului 2011. Pe baza lor, Comisia a decis ca INCA NU SUNT SUFICIENT DE BOLNAVA incat sa ma incadrez la alta catergorie de handicap decat cea veche, chiar daca eu mi-am pierdut 40% din mobilitate, am probleme neurologice care mi-ar da dreptul sa primesc ceva din partea STATULUI ROMAN! eu nu sunt cetatean roman?! Eu zic ca da! ei zic ca NU! din ceea ce fac ei pentru mine, mai bine zis din ceea ce nu fac!

Asa "SANATOASA" cum sunt, Sunt dispusa sa MOR CU EI DE GAT! Ma voi lupta pina la ultima suflare pentru dreptul meu la o viata pe cat posibil de normala in conditiile unui CANCER AGRESIV care nu raspunde la tratamentele hormonale!

Pentru cei care citesc aceste randuri si au cat de cat habar de legislatia in ceea ce priveste protectia bolnavului in conditiile prezentate, sau cunosc pe cineva care sa ma ajute sa razbesc in hatisul legislativ si nesimtirea si indolenta reprezentantilor legali ai ministerelor implicate: al Muncii si al Sanatatii, va rog din suflet sa MA AJUTATI!

Multumesc anticipat.

Pina atunci stau cuminte si fac ceea ce stiu eu mai bine, invat copiii sa faca lucruri frumoase din hartie si eu sa fac arta sin hartie lut si fimo.

miercuri, 7 septembrie 2011

Incercarea de a supravietui prin arta, o UTOPIE?



   
ORIGAMI intre arta si nimic

Se pare ca provocarea mea de a folosi hartia in alt mod decat ca ambalaj si ciorne pentru scrieri reusite sau nu, a starnit doar curiozitatea de a vedea ce este si atat.
Nu sunt dezamagita, fac doar o constatare, trista e adevarat dar, nu ma face sa ma dau batuta. Nimeni, dar absolut nimeni nu este interesat de a face ceva cu timpul liber, altceva decat sa mearga la gratar, sa mearga la cafenea, sa umble prin mall-uri si sa comenteze ce zic unii si altii pe la posturile de televiziune.
A face arta, a invata sa folosesti cu inspiratie si imaginatie si poate cu inteligenta o bucatica de hartie nu este ceva sa mai placa romanului. Nici sa invete nu-i mai place, dovada rezultatele scolare din toate formele de invatamant: prescolar, primar, gimanzial, preuniversitar si universitar. Am enumerat tot?? nu mai stiu care e schema corecta, cand terminam eu liceul era altfel decat acum...
   Navigarea pe internet se rezuma la citirea tabloidelor, vizionarea filmelor deocheate, socializarea pe "n" site-uri de gen, abordarea de false identitati din disperarea de a fi ceea ce unii isi doresc in real si nu pot atinge decat in virtual...
Bat campii, stiu, dar nu inseamna ca nu e adevarat ceea ce spun.

Am cancer! E o realitate dureroasa. Am dobandit pe linga cancer, in urma tratamentelor dure la care am fost supusa timp de 1 an si jumatate, o neuropatie de cauza inca necunoscuta in ciuda investigatiilor de specialitate facute..
Am pierdut simtul tactil aproape de jumatate, am pierdut coordonarea miscarilor de picioare mai mult de 40%, merg in reluare, ma misc greu, scap din maini de peste 10 ori un lucru pina reusesc sa il prind cum trebuie si sa il pun la locul lui.
SI CE DACA! incerc, incerc, incerc si reusesc intr-un final cu mult efort dar cu dorinta multa, sa fac ceea ce mi-am propus.

Refuzata la angajare acum 3 ani, pe motiv ca am copil mic, am decis sa fac ceva care sa ma ajute sa nu mor de foame. Incet, incet am scos capul in lume fara sa imi fie rusine ca nu am par pe cap, mindra ca am ceva in cap!
La ce mi-a folosit?!
La nimic! toata lumea e draguta si admira darzenia mea, dar aproape nimeni nu pricepe ca ceea ce fac este o modalitate de a-mi castiga painea cea de toate zilele.
Nu cersesc donatii in conturi pentru ca nu am bani de medicamente, nu cer de pomana bani pentru a-mi reconstrui sanul mutilat in urma cancerului.
IL ROG PE DUMNEZEU sa imi dea voie sa traiesc atat incat sa imi vad copilul cel mic la scoala, nepotii de la fata cea mare si poate un banut din ceea ce fac si multi admira dar nimeni nu cumpara, pentru a putea sa imi cumpar medicamente, jucarii copiluiui si mancare.
  Am inceput sa adun si sa pun laolalta povesti si modele origami de prin toata lumea.
Am creat un univers de povesti si magie intr-o bucata de hartie, caut acum unde sa tiparesc ceea ce am adunat, apoi sa conving parinti si educatori si formatori si tineri si adulti si bunici  ca e frumos faci din nimic ceva maret, sa asculti o poveste si sa manuiesti o bucata de hartie si la finalul povestii sa realizazi ca ceea ce tii in maini e iesit parca din acea poveste!

VISEZ PREA MULT???











Pentru cei curajosi si isteti o noua provocare. Cursurile de Florigami si Quilling din parcuri sunt acum si on-line, doar ca nu pe de-antregul. Ca sa poata fi finalizate trebuie sa va inscrieti cla cursuri si primiti pe e-mail continuarea. Click aici ===>> pentru primul curs 

vineri, 2 septembrie 2011

La multi ani copilul meu


In urma cu 4 ani, undeva in miez de noapte isi anunta nerabdator venirea pe lume un baietel incantator. Nelinistit inca de cand a invatat sa dea din maini si din picioare in burtica mamei, Rares, tropaia pe la 2 dimineata si cerea sa iasa afara din intuneric la lumina zilei sa isi tina in brate mamica. Da! Miracolul nasterii a venit usor, firesc fara dureri la fel ca si la surioara lui, in dimineata de 2 Septembrie 2007 la ora 6:10. Nu conta ca a iesit singur impingand cu piciorusele in burta mamei, ca mama nu era gata sa urce pe masa, conta doar ca el vrea sa iasa afara! Si au urmat zile de fericire, zile pline cu soare si incantare. Copil cuminte care papa cand trebuia, dormea cat dorea si gangurea toata ziulica. Copil cuminte si linistit. La 4 ani de atunci, bilantul este minunat. Un copil Sanatos, frumos, destept si cu noroc.

 

Martisoare Handmade

Pentru cei ce cunosc, pretul nu este reflectarea muncii, ci a actului artistic in sine. Lucrul manual se stie ca nu poate fi reprodus i...