joi, 26 ianuarie 2012

Te uita cum ninge... Gerar






Afara viscoleste, mi-aduce aminte de zilele la bunici cand stateam in jurul mesei la bucatarie (sufrageria) linga plita in care trosneau lemnele si carbunii si bunica ne invata cum sa impletim ata sa facem smotocei pentru pisici. Eu acum stau linga calorifer si impletesc hartie sa fac martisoare pentru toti. Miroase a scortisoara (am fiert un pic de vin) hmmmm ce frumos. Rares e in curte se tavalaste in zapada, painea se rumeneste in cuptor, iepurasii alearga liberi prin casa (avem 2 pui de iepurasi), Aris si Hera( Ciobanescul si Caucaziana) se tavalesc in zapada, Kuky si Blacky( 2 chiuaiua metisi) le urmeaza, Otilia isi linge tacticos blanita (e pisica birmaneza). Eu sunt cea care privesc pe geam si sorb din cana cu vin. Ma inspira...


Cat de multe s-au pierdut de-a lungul timpului, parca si timpul s-a pierdut, nu mai e la fel; acum e dimineata, nu apuci sa termini de invartit cafeaua in ceasca si e deja seara. Cand a trecut? 
A trecut pentru ca nu ne-am oprit sa stam sa privim cum trece si sa facem ceva...
Ceva , ce?!
Ceva care sa ramana in urma noastra: Un copil, Un pom, O floare, O carte, Un desen, orice care sa fie facut de noi pentru sufletul nostru...
N-am timp de prostii, spun majoritatea...
Prostiile fiind acele lucruri care au cu adevarat voloare morala si afectiva. Tot ce nu e material a cazut in derizoriu. Fara bani avem senzatia ca nu putem trai. Dar cand nu existau banii, cum traiau oare oamenii?
Cine a inventat banul??
Multe ganduri, intrebari, putine raspunsuri. Va provoc la o discutie despre valoarea noastra ca oameni in ochii nostrii si ai semenilor nostri...


Cine se inscrie primul?

marți, 24 ianuarie 2012

recolta de martisoare

Sa nu fiu luata prin surprindere am inceput deja sa recoltez ce-am semanat de cu iarna...

Preturi intre 3 si 10 ron in functie de model si complexitate.






































duminică, 22 ianuarie 2012

Ochii mintii au sclipiri de hartie

Sambata am avut o experienta neasteptata care a avut un final spectaculos. La Centru la Conil ma asteptau nerabdatoare cateva fete pe care nu le stiam. M-am bucurat sa vad ca doresc sa participe la cursurile de origami. Am aflat cu surprindere ca sunt nevazatoare. M-a miscat mult de tot sa stiu ca ceea ce fac eu e dorit si de cineva fara vedere. Eram cu sufletul la gura si cu inima cat un purice la inceput, eram cred ca mai emotionata ca niciodata. Imi doream nespus de mult sa pot sa realizez o punte de legatura intre noi.
Surpriza a fost imensa cand, dupa nici 5 minute de dialog toate fetele, 6 la numar, au spus incantate ca le este drag de mine. Eu le-am indragit din prima clipa. Olguta, de 15 ani , foarte dezghetata s-a lipit de mine si mi-a soptit: imi place de dumneavoastra miss. Mi-au dat lacrimile. Am lucrat timp de o ora cu ochii inchisi dar cu sufletul deschis si am reusit sa legam o floare, un boboc de lalea. Ne-am folosit ochii mintii si varfurile degetelor erau sclipirea din ochi. Au iesit 7 Boboci de lalea minunati. Nu pot sa ii arat, nu am ermisiunea parintilor inca, dar va sigur ca sunt mai bine lucrati decat alte floricele facute de cei care vad.
Olguta, Alina, Madalina, Cristina, si inca 2 fete care sa ma ierte nu le-am retinut numele au fost pline de viziune si au demonstrat, daca mai trebuia demonstrat cumva, ca nu conteaza cum esti ci,ce esti: OM sau altceva.
Sunt fete minunate intre 12- 16 ani care au fost mai mult decat fericite sa simta plasticitatea unei bucati de hartie, sa mangaie fiecare pliere a ei si la final sa deschida petalele unui minunat boboc de lalea.
Bravo lor, felicitari celor ce au reusit sa le scoata din monotonia de week-end a caminului in care stau si mie la fel, felicitari ca am demonstrat inca odata ca daca vreau POT!

Romania Copiilor - Festivalul Copiilor-Conil Fest 2018

Asa cum v-am obisnuit deja, sunt alaturi de prietenii mei de la Asociatia Conil cu ateliere de Florigami. Noutatea de la aceasta e...